: fiecare sărut este sfârșitul lumii săruturilor.
ruperea butonierei este sfârșitul hainei închise.
întoarcerea pe dos a unei mănuși – sonda acelei platforme.
mă ascund în tufele de lăcuste fug de tufele de lăcuste
toată ziua văd toată ziua mă sperie că văd
prind cuvinte cu vorbele sunt o ramă de pat sper să mă cos
să-mi tai creierii să mă apăs într-un lighean cu clor.
scriu cu limba pe cerul gurii cu ochii dați peste cap ca două cârpe
nu scrie cu limba pe cerul gurii cu ochii dați peste cap ca două cârpe.
fiecare sărut este sfârșitul lumii.
ruperea butonierei este sfârșitul hainei închise.
întoarcerea pe dos a unei mănuși – sonda acelei platforme.
prin cabluri
: și în trupul mamei mele-am adormit singur
lingură-n castron acoperit. corali și lăzi în iaz
de când nu mai există aer.
geamul n-a vindecat moartea cocostârcilor,
mișcarea porumbiței ca o perie albă pe-o tobă.
(vocile-aruncări, priveliști tunse de coasa bărbiilor.)
în grădină e anul trecut mort,
în casă - tatăl acela. sperii cuvintele, le încremenesc și atac
asemeni hingherului orbesc iepurele cu o lanternă.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu